Care sunt simptomele tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție?

Timp estimat de citire: 9 minute și 11 secunde

Ce este tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD)?

Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) este o tulburare de neurodezvoltare caracterizată prin comportamente precum atenție redusă, hiperactivitate și dificultăți în controlul impulsurilor. Deși ADHD este cel mai adesea diagnosticat în copilărie, simptomele sale pot persista până la vârste mai înaintate și pot afecta negativ viața socială și profesională a unei persoane.

Această problemă nu ar trebui să fie asociată doar cu copiii foarte activi sau cu cei care au probleme în a se concentra asupra unui subiect. Simptome precum neatenția, hiperactivitatea și impulsivitatea pot apărea în diferite forme și severitate la diferite persoane. De exemplu, la unele persoane, deficitul de atenție este proeminent, iar alte simptome nu sunt foarte vizibile, în timp ce la altele, hiperactivitatea și impulsivitatea pot fi mai proeminente.

ADHD este o afecțiune complexă care poate afecta viața de zi cu zi a unei persoane, dar este posibilă gestionarea acestei afecțiuni cu tratament și sprijin adecvat.

Care sunt cauzele ADHD?

Cauza exactă a ADHD nu este pe deplin înțeleasă. Cu toate acestea, se crede că o combinație de anumiți factori genetici și de mediu o poate cauza. Cercetările arată că anumite diferențe în structura și funcționarea creierului sunt asociate cu ADHD.

Unii dintre factorii care pot cauza ADHD pot fi enumerați după cum urmează:

• Factori genetici: ADHD este foarte probabil să apară în rândul membrilor familiei. Dacă unul dintre părinți sau rude apropiate are ADHD, există riscul ca și copilul să aibă această tulburare.
• Chimia creierului: S-a demonstrat că persoanele cu ADHD au niveluri diferite de neurotransmițători precum dopamina, o substanță chimică asociată cu atenția, învățarea și motivația.
• Dezvoltarea creierului și diferențele structurale: se știe că unele părți ale creierului au diferențe de dezvoltare, iar anumite zone ale creierului persoanelor cu ADHD funcționează diferit față de alte persoane.
• Factori de sarcină și naștere: Factori precum fumatul matern sau consumul de alcool în timpul sarcinii, dacă nașterea a fost prematură sau nu și greutatea mică a copilului la naștere pot crește riscul apariției ADHD la copil în anii următori.
• Factori de mediu: Se consideră că factori precum interacțiunea regulată și prelungită cu substanțe toxice precum plumbul, mediul familial stresant și expunerea prelungită la televizor, telefon și ecrane similare la o vârstă fragedă pot crește riscul de ADHD.

Acești factori singuri nu cauzează ADHD; cu toate acestea, o combinație a mai multora dintre ei poate crește probabilitatea ca un copil să dezvolte această tulburare de-a lungul anilor.

Care sunt simptomele tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție?

Simptomele ADHD se încadrează în general în trei categorii principale: neatenție, hiperactivitate și impulsivitate. Cu toate acestea, severitatea și tipul acestor simptome pot varia de la o persoană la alta. De exemplu, neatenția poate fi mai evidentă la unele persoane, în timp ce hiperactivitatea și impulsivitatea pot fi mai evidente la altele.

Cele mai frecvente simptome ale ADHD pot fi enumerate după cum urmează:

Simptome de neatenție:

Persoanele cu simptome de neatenție au adesea dificultăți în a se concentra pe un anumit subiect pentru o perioadă lungă de timp. Prin urmare, acestea pot pierde detalii. Simptomele comune asociate cu neatenția includ

• Distracții frecvente în timpul îndeplinirii sarcinilor și activităților
• Dificultate cu sarcinile care necesită perioade lungi de concentrare
• Dificultate în urmărirea sarcinilor atribuite
• Pierderea obiectelor (pixuri, caiete, chei etc.)
• uitarea în activitățile zilnice

Simptome de hiperactivitate:

Această afecțiune poate fi mai pronunțată, în special în copilărie. Persoanele hiperactive simt nevoia de a fi mereu în mișcare. Simptomele comune ale hiperactivității includ:

• Agitație constantă și neliniște
• Incapacitatea de a sta jos pentru perioade lungi în sala de clasă sau în mediul de lucru
• Vorbirea prea rapidă și incapacitatea de a-și controla gândurile
• Senzația de neliniște chiar și în activități liniștite

Simptomele impulsivității:

Impulsivitatea poate determina adesea o persoană să acționeze fără a cântări consecințele și să reacționeze brusc. Comportamentele enumerate mai jos sunt exemple de impulsivitate:

• Dificultate în așteptarea propriului rând
• Luarea cuvântului prin întreruperea celeilalte persoane
• Manifestarea unor comportamente riscante prin luarea unor decizii bruște, fără să se gândească
• Comportament neadecvat în medii sociale

Persoanele care manifestă comportamentele de mai sus pot avea și probleme de socializare. Comportamentele acestor persoane pot să nu fie bine primite de cei din jur, iar acest lucru poate cauza probleme în viața socială și profesională a persoanelor cu ADHD.

Deși ADHD poate fi o afecțiune problematică atunci când este lăsată de izbeliște, cu un diagnostic precoce și o intervenție adecvată, aceste simptome pot fi gestionate și nivelul de trai al persoanei poate fi îmbunătățit.

Este ADHD recunoscut ca o dizabilitate?

Deși tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție este recunoscută ca o afecțiune medicală, aceasta nu este întotdeauna considerată un handicap. Pentru a fi considerată un handicap, decizia se bazează pe cât de severe sunt simptomele și cât de mult impact au acestea asupra vieții de zi cu zi a persoanei. De exemplu, în SUA și în diferite țări europene, persoanele diagnosticate cu ADHD pot fi considerate cu handicap în funcție de gravitatea simptomelor. În Turcia, aceste persoane pot beneficia de anumite drepturi educaționale și sociale, cu rapoarte medicale obținute de la instituțiile relevante.

Cum se tratează ADHD?

Deși ADHD nu este o tulburare care poate fi eliminată cu tratament, este posibilă gestionarea simptomelor care afectează negativ viața unei persoane. Tratamentul poate diferi în funcție de vârsta persoanei, de severitatea simptomelor și de condițiile de viață. Tratamentul ADHD este, de obicei, o combinație a mai multor abordări diferite și poate include medicamente, terapii comportamentale și modificări ale stilului de viață.

Medicamentele

Una dintre cele mai frecvent utilizate metode în tratamentul ADHD este medicația. În special cu medicamentele stimulante (stimulente) care afectează sistemul nervos central, se pot face progrese în creșterea capacității de atenție și în controlul comportamentelor impulsive. Cu toate acestea, medicația poate să nu fie potrivită pentru toate persoanele diagnosticate cu ADHD. Medicul curant trebuie să decidă cu privire la inițierea medicației și la dozele de medicamente care urmează să fie utilizate.

Terapii comportamentale

Pe lângă medicație, terapiile comportamentale sunt de mare importanță în gestionarea simptomelor ADHD, în special la o vârstă fragedă. Aceste terapii pot ajuta persoana să se gestioneze mai bine în viața privată și socială, să își îmbunătățească abilitățile comunicative și comportamentale și să se descurce mai bine în sarcinile care necesită abilități organizatorice. Terapiile prin joc și terapiile cognitiv-comportamentale pentru copii pot contribui la ameliorarea simptomelor ADHD.

Educație și programe de sprijin

Persoanele cu ADHD pot avea nevoie de sprijin educațional special pentru a avea mai mult succes în viața lor educațională. Programele educaționale individualizate (IEP) pot fi implementate în școli pentru a ajuta copiii să își gestioneze atenția și să își crească succesul academic.

Modificări ale stilului de viață

Somnul regulat, alimentația sănătoasă și exercițiile fizice joacă roluri importante în gestionarea simptomelor ADHD. De asemenea, dezvoltarea unor obiceiuri care să ajute individul să își organizeze planurile zilnice, învățarea tehnicilor de gestionare a timpului și controlul nivelului de stres pot face parte din tratament.

Tratamentul ADHD trebuie planificat individual. Pentru unele persoane, terapia singură poate fi suficientă, în timp ce pentru altele medicamentele și terapia pot fi utilizate împreună. Cel mai important punct în procesul de tratament este îmbunătățirea calității vieții individului și sprijinirea funcționalității sale zilnice.

Cum pot fi sprijiniți copiii cu ADHD?

Pentru ca copiii cu ADHD să aibă mai mult succes în relațiile cu prietenii, la școală și în viața profesională în următorii ani, trebuie să existe o conștientizare a acestei afecțiuni în mediul lor. Acești copii trebuie să fie sprijiniți de familiile lor, de profesori și de specialiști de la o vârstă fragedă, deoarece adesea au dificultăți în a se concentra, în a-și controla impulsurile și în a-și gestiona relațiile sociale. Cu toate acestea, copiii care sunt sprijiniți și îndrumați corespunzător într-un mediu adecvat, cu un nivel ridicat de conștientizare, pot depăși aceste dificultăți.

Sprijin la domiciliu

Unele dintre lucrurile care pot fi făcute în cadrul sprijinului la domiciliu pot fi enumerate după cum urmează:

• Stabilirea rutinelor zilnice și asigurarea că copilul urmează aceste rutine
• Oferirea de instrucțiuni clare și concise
• Crearea unor spații de lucru liniștite pentru a-i ajuta să își concentreze atenția
• Creșterea motivației lor prin recompensarea realizărilor și comportamentelor pozitive

Sprijin la școală

În cadrul sprijinului la școală, profesorii și conducerea școlii pot acorda atenție următoarelor aspecte:

• Educarea programelor educaționale individualizate (IEP)
• Oferirea de instrucțiuni mai scurte și mai clare copilului
• Minimizarea stimulilor care distrag atenția
• Făcând procesul de învățare mai distractiv și mai interactiv

Sprijin emoțional și social

Copiii cu ADHD pot avea dificultăți în a-și face prieteni și în a se exprima în contexte sociale. Din acest motiv, familiile și profesorii pot ajuta copilul și pot oferi sprijin emoțional pentru a crește încrederea în sine a copilului și a facilita socializarea. De asemenea, copiii pot fi încurajați să se exprime în domenii precum sportul, arta și muzica.

Cu sprijinul adecvat, copiii cu ADHD pot obține un succes semnificativ în multe domenii ale vieții. Important este să le înțelegeți nevoile, să îi ajutați să își descopere punctele forte și să îi ghidați cu răbdare în zonele cu puncte slabe.